proiectarea-infrastructuriirutiere
Infrastructura Rutieră

(Re)construcţia şi proiectarea infrastructurii rutiere

Există numeroase ghiduri referitoare la proiectarea şi construcţia drumurilor, unele dintre ele vizând în mod specific proiectarea pentru siguranţă, cum ar fi Ghidul pentru proiectarea autostrăzilor şi pentru instalaţiile de siguranţă a traficului(1) şi Manualul siguranţei rutiere (2). Cele două cerinţe fundamentale pentru o proiectare sigură sunt(3):

  • caracteristicile proiectului trebuie să fie în concordanţă cu funcţia drumului şi cu cerinţele de comportament (de exemplu, viteza);
  • caracteristicile proiectului trebuie să fie consecvente pe o anumită porţiune de drum.

Una din părţile drumului care nu ar trebui să fie uitată este marginea drumului. Obstacolele aflate de-a lungul drumului, cum ar fi copacii, agravează în mod semnificativ consecinţele unui accident, odată ce vehiculul părăseşte partea carosabilă. Acostamentele asfaltate cresc posibilitatea ca şoferul să-şi corecteze traiectoria şi să reintre pe banda sa în timp util. Marginile pentru evitarea obstacolelor sau marginile prevăzute cu bariere de protecţie împiedică coliziunile secundare în cazul în care şoferul nu reuşeşte să-şi corecteze traiectoria la timp. Dispozitivele instalate pe marginea drumului cum ar fi stâlpii de iluminare şi semnele de circulaţie ar trebui să fie flexibile sau casante pentru a reduce şansele de rănire gravă în cazul unei coliziuni.

Atunci când se ţine seama de siguranţă de la început, încă din stadiul planificării şi al proiectării, şansele să apară nevoia unor măsuri de remediere după punerea în aplicare sunt mici. Cu toate acestea, este necesară monitorizarea statisticilor privind accidentele pentru a identifica locurile cu risc ridicat. Inspectarea suplimentară a acelor locuri clarifică adesea problema şi modalităţile de a îmbunătăţi siguranţa, dacă este posibil, prin măsuri tehnice necostisitoare. Sunt necesare instrumente şi proceduri specifice pentru a face din măsurile de remediere o prioritate şi pentru a pune în aplicare cele mai rentabile dintre aceste măsuri în locurile adecvate cu grad înalt de risc( 4 ).

Cea mai bună practică – Zone cu viteze reduse în cartierele de locuinţe

La intersecţii, accidentele sunt adesea mult mai frecvente decât pe alte porţiuni de drum din cauza multiplelor puncte de conflict posibile. Una din modalităţile de a micşora riscul de accident la intersecţii este construirea de pasaje denivelate. Atunci când această soluţie nu este fezabilă sau nu se justifică, introducerea sensurilor giratorii s-a dovedit a fi o alternativă sigură şi eficientă, care a câştigat popularitate în multe state membre în ultimi ani.

Cea mai bună practică – Sensuri giratorii

Coliziunile dintre autovehicule şi neiertătoarele obstacole de pe marginea drumurilor cum ar fi copacii, stâlpii, indicatoarele rutiere şi alte amenajări stradale reprezintă o problemă importantă de siguranţă. Cercetările şi experienţa arată că poziţionarea şi modul de alcătuire a obiectelor de pe marginea carosabilului pot juca un rol important în reducerea acestui tip de coliziuni şi a consecinţelor grave care sunt în general asociate cu acestea. În mod ideal, drumurile ar trebui proiectate astfel încât să nu existe obiecte periculoase pe marginea carosabilului.

Totuşi, acest lucru nu este posibil în toate situaţiile, şi majoritatea modificărilor se vor face pe drumurile deja existente. În aceste situaţii, obiectele construite de către om ar trebui îndepărtate, fabricate din materiale mai puţin periculoase sau protejate cu bariere împotriva ciocnirilor atunci când nici o altă alternativă nu este posibilă. Cu toate acestea, copacii de pe marginea drumurilor pot avea valoare de mediu, estetică, istorică sau chiar emoţională. În acest caz, instalarea de bariere împotriva ciocnirilor poate fi o soluţie mai bună decât tăierea copacilor, dacă spaţiul disponibil o permite.

O practică promiţătoare – Măsuri împotriva coliziunilor cu arbori în Franţa

Identificarea zonelor cu accidente frecvente face parte din atribuţiile de bază ale autorităţilor rutiere în materie de siguranţă. În Europa există multe practici pentru identificarea şi modificarea acestor zone cu grad înalt de risc, însă nu există încă clasificări comune şi nici metodologii bine definite. Având în vedere lipsa unor studii de evaluare întocmite în mod corespunzător, nu a putut fi identificată o practică considerată a fi cea mai bună. De aceea, a fost elaborată o listă de caracteristici ale bunelor practici într-un sistem solid de gestionare a zonelor cu un grad înalt de risc.

O bună practică – Gestionarea zonelor cu grad înalt de risc

*(1) Lamm, R., Psarianos, B. & Mailaender, Th. (1999) Ghidul pentru proiectarea autostrăzilor şi pentru instalaţiile de siguranţă a traficului.
New York, McGraw-Hill.
(2) PIARC (2004) Manualul siguranţei rutiere. Paris, Asociaţia Mondială a Drumurilor PIARC. (sub formă de carte sau CD-ROM).
(3) OCDE (1999) Strategii de siguranţă pentru drumurile rurale. Paris, Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.
(4) RoSPA Road Safety Engineering Manual, 3rd edition 2002, Birmingham U

Sursa: Cele mai bune practici în materie de siguraţă rutieră | Ghid pentru măsuri la nivel naţional

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.